O poezie de-a mea, din 1992
Strigăt la cer
durerea, spirala ce urca spre cer
prin aerul aspru patrunde stingher
a muscat din pamant si acum
cu maini tremurande si chip de rugina
iti cere umila un loc de odihna
printre astri si nouri de fum
cum bate-n zadar la portile grele de tina…
chemarea-i de clopot izbeste in gol
si-n ploaie cuminte se atinge de sol
Suflet de om!
fericirea e numai eter
durerea, un ecou-
strigăt la cer.
