strigăt la cer


O poezie de-a mea, din 1992

Strigăt la cer

durerea, spirală ce urcă spre cer

prin aerul aspru pătrunde stingher

a mușcat din pământ și acum

cu mâini tremurânde și chip de rugină

iți cere umilă un loc de odihnă

printre aștri și nouri de fum.

cum bate-n zadar la porțile grele de tină,

chemarea-i de clopot izbește în gol

și-n ploaie cuminte se atinge de sol

Suflet de om!

fericirea e numai eter

durerea, un ecou-

strigăt la cer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s