O poezie de-a mea, din 1992
Strigăt la cer
durerea, spirală ce urcă spre cer
prin aerul aspru pătrunde stingher
a mușcat din pământ și acum
cu mâini tremurânde și chip de rugină
iți cere umilă un loc de odihnă
printre aștri și nouri de fum.
cum bate-n zadar la porțile grele de tină,
chemarea-i de clopot izbește în gol
și-n ploaie cuminte se atinge de sol
Suflet de om!
fericirea e numai eter
durerea, un ecou-
strigăt la cer.
