strigăt la cer


O poezie de-a mea, din 1992

Strigăt la cer

durerea, spirala ce urca spre cer

prin aerul aspru patrunde stingher

a muscat din pamant si acum

cu maini tremurande si chip de rugina

iti cere umila un loc de odihna

printre astri si nouri de fum

cum bate-n zadar la portile grele de tina…

chemarea-i de clopot izbeste in gol

si-n ploaie cuminte se atinge de sol

Suflet de om!

fericirea e numai eter

durerea, un ecou-

strigăt la cer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s