strigăt la cer

O poezie de-a mea, din 1992

Strigăt la cer

durerea, spirală ce urcă spre cer

prin aerul aspru pătrunde stingher

a mușcat din pământ și acum

cu mâini tremurânde și chip de rugină

iți cere umilă un loc de odihnă

printre aștri și nouri de fum.

cum bate-n zadar la porțile grele de tină,

chemarea-i de clopot izbește în gol

și-n ploaie cuminte se atinge de sol

Suflet de om!

fericirea e numai eter

durerea, un ecou-

strigăt la cer.