de toamnă


pământul respiră suflul divin

frunze, inimi uitate ce jertfa pretind

desculți rătăcim printre veacuri

în cuiburi de crengi poposim

latră un caine departe, prin timp

 

ciulinii pe câmp ramași singuratici

așteaptă uscați schimbări în destin

plouă marunt, plouă demult

picuri de taină din suflet de toamnă

iubirea eternă se preface în vin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s