abstinența de anxietate


[…] Și în felul acesta ne întoarcem la apelantul de pe Zoom care mi-a amintit de pacienții mei, pentru că se jura și el pe un teanc de Biblii că nu își poate gestiona anxietatea.

Nu-și putea imagina că a doua zi nu va fi anxios, chiar dacă era calm pe moment. Așa că i-am descris procesul prin care pacienții mei practicau abstinența. I-am spus că ei nu se gândeau la ziua de mâine, pentru că acea „ gândire mizerabilă” îi bagă în belele.

Când l-am văzut că dă aprobator din cap, dând semne că a înțeles, l-am întrebat dacă ar putea aplica și el același principiu ca să-și gestioneze anxietatea. Ar putea să aibă ceva „,abstinență de anxietate” la activ? Nu a doua zi, nu în după-amiaza aceea, ci chiar atunci. A dat din cap aprobator. Știa că își poate folosi instrumentele de mindfulness ca să-și liniștească anxietatea pentru cinci minute. Dar, și mai important, a văzut că dacă se gândea la cum va fi anxios a doua zi, devenea anxios și pe moment-și că putea să iasă din bucla aceea chiar atunci. Așa că i-am dat această misiune (pe care el a ales să o accepte): să facă un pic de abstinență de laanxietate pe moment, nu a doua zi. Iar dacă observă că începe să se îngrijoreze pentru ziua de mâine, să folosească instrumentele de mindfulness ca să observe faptul că s-a gândit la vitor și apoi să meargă mai departe.

Acesta este un concept esențial pentru orice persoană care se luptă cu anxietatea (sau cu vreun obicei de altă natură).

Este adevărat faptul că un comportament din trecut poate fi definitoriu pentru unul viitor (vezi formarea obiceiurilor), dar ceea ce facem în clipa prezentă, nu ceea ce am făcut în trecut, va determina traiectoria pe care o vom urma: dacă va fi aceeași sau va fi diferită. Oricât de banal ar suna, nu trăim decât în prezent.

Așa cum un colier se face din mărgele înșirate una după alta, timpul este un concept care pune „momentul acesta”, care tocmai s-a petrecut cu o secundă în urmă, lângă „, momentul acesta” din prezent.

Pe măsură ce mărgelele din momentul prezent se transformă în trecut, acest colier narativ se face tot mai lung, formând povestea vieții noastre. În același fel privim și spre viitor, unde căutăm alte mărgele pe care să le adăugăm la colier. Pornind de la experiențele trecute, creierul nostru proiectează ceea ce s-ar putea petrece în viitor. Cu toate acestea, noi nu putem să privim decât înainte, în momentul prezent, pentru că viitorul nu are loc decât în mintea noastră. Altfel spus, ne gândim la viitor (și adesea ne îngrijoram) în momentul de față – în prezent.

Exact cum spunea muzicianul Randy Armstrong: ,,Îngrijorarea nu-ți alungă problemele zilei de mâine. Îți alungă pacea zilei de azi.”

Așadar, nu avem decât momentul de acum.

Și ceea ce facem din momentul acesta creează mărgeaua pe care o adăugăm la colierul nostru.

Trecutul preconizează viitorul în prezent. Lucrul acesta este atât de important, încât îl voi repeta: ceea ce facem în prezent este determinant pentru cursul vieții. Dacă acum suntem anxioși, creăm o mărgea de anxietate. Iar dacă facem asta des, creăm un colier de anxietate pe care îl purtăm (uneori cu mândrie chiar) și îl luăm cu noi oriunde mergem.

Dacă în acest moment ieșim dintr-o buclă a obișnuinței în forma anxietății, nu mai adăugăm acea mărgea la colierul nostru, ci avem ocazia să punem altceva în loc.

Putem crea coliere de curiozitate. Putem crea coliere de bunătate.

Și cu aceste avantaje în mână, putem să ne scoatem de la gât colierele vechi.

din cartea Îmblânzirea Anxietății de Judson BREWER, capitol 23 Abstinența de anxietate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s