eclipsă de lună

umbre visate-n albastru stele tăcute-n sclipire ochiul deschis din tablouri prin solul jilav răscolește o râmă se scutură timp din aripi de înger se roagă-n secret muritorii când ceața formează comori din cuvinte, pământul preface alchimic destine, roua pe frunze înșiră mărgele, bob cu bob, menire după menire, ecouri de cântec-descântec sfâșie norii, în soare…

eclipsă parțială de soare

Din rărunchii vânjoși ai Pământului cai nărăvași vor sfredeli sub copite bulgări de țărână și muguri de rouă. Cu aburul din nările lor  vor rotunji nori de tăcere. Și va șuiera vântul, mirosind coarnele-crengi ale pădurii, descătușând urletul lupilor chiar în răspărul munților. Și va geme marea în spuma valurilor, adâncind vârtejuri în nisipul melcilor.…